Draga copil
01 Iun 2011 Scrie un comentariu
in Nici dileme, nici super intamplari
Tin neaparat sa imi cer scuze ca te-am neglijat in ultima vreme, dar dupa cum bine stii am fost ocupata. Ti-am pus in carca multe lucruri de recuperat in scurt timp inainte sa inceapa sesiunea, ca apoi sa te pun la invatat pentru examene. Stiu ca esti frustrat si obosit, dar ai rabdare, te rog.
Inca un lucru pentru care imi pare rau este ca nu te pot hrani cu inghetata azi, de ziua ta. M-am trezit azi dimineata cu un rosu in gat de abia pot vorbi. Sper ca ma vei intelege si promit sa ma revansez dupa ce ma voi insanatosi.
Motivul principal pentru care nu te-am bagat in seama este ca de obicei ma bagi in belele cand te ascult. Nu mi-o lua in nume de rau, esti o parte din mine. Numai ca, esti partea din mine care e imprevizibila, impulsiva si artagoasa pe care am incercat sa o mai potolesc, ca sa las loc adultului si parintelui sa creasca si sa se trezeasca un pic la realitate. Partea buna este ca am reusit, doar ca am ramas cu un sentiment de nostalgie fata de zilele cand ma dominai. Era foarte usor sa iau o decizie, lumea era roz si credeam cu tarie ca totul va fi bine pana la urma. Dar vremurile s-au schimbat si nu imi mai pot permite sa iau decizii fara sa ma gandesc la consecinte iar optimismul plin de naivitate e de mult uitat. Nu e numai vina ta, sa stii. Am fost pusa in niste circumstante care m-au obligat sa ma mai maturizez un pic dar nu am uitat de tine. Inca incerc sa imi gasesc echilibrul. Suna foarte zen, stiu. Poate ca si este.
De asemenea stiu ca esti foarte confuz in momentul de fata. Suntem intre dorinta de independenta si aceea de a merge acasa. Ei bine, independenta asta vine cu un pret. Poate ca celelalte doua parti sunt pregatite sa munceasca si sa inceapa sa isi dea seama ce vor sa faca cu viata lor, dar tu nu esti. Stiu ca inca mai tanjesti dupa serile de vara in oras cu prietenii nostri, dupa inotat in lac si mers cu cortul, dupa stat la soare si bronzat, ma rog, toate activitatile care se rezuma intr-un singur cuvant: vara.
Promit sa ma ocup mai mult de tine de acum. Poate reusesc sa te mai cizelez si tu in schimb poate ma mai inveti cate ceva. Poate ai sa ma faci iar sa cred in minuni si in destin, in vise frumoase si oameni buni. Prin ochii tai, tot timpul am fost mult mai fericita, desi pana la un anumit punct cand ne trezeam ca am cauzat numai probleme peste tot si nu mai stiam cum sa le rezolvam. Stiu ca te-ai simtit cam singur in ultima vreme. Ai nevoie de afectiune care nu se poate autogenera, oricat am incercat. Vrei sa fii alintat si iubit. Stiu. Dar ai rabdare.
Pana la urma am luat decizia de a merge acasa, desi stiu ca o mare parte din tine nu vrea din diferite motive. Ne-am obisnuit sa ne luam gentuta si sa plecam atunci cand ceva devine prea dificil ori prea dureros de discutat sau de actionat. Cred ca asta este o lectie importanta pe care trebuie sa o inveti. Sa zambesti si sa mergi mai departe chiar daca iti vine sa plangi, sa tipi, sa trantesti si apoi sa te pui jos in fund si sa mai plangi o data.
Pe langa asta, trebuie sa avem o discutie foarte serioasa in legatura cu ce vrem sa facem cu viata noastra. Stiu sigur ca mi-ai tipat visele tale in creier, dar le-am uitat. Si totusi, cred ca ar fi timpul sa imi amintesti de ele, pentru ca ai un vot important in ceea ce se va alege de noi si de directia pe care o vom apuca. Poate vii cu vreo idee buna, pentru ca acum eu sunt complet pierduta. Mi-e dor de tine si am sa te recuperez la momentul potrivit. Pana atunci, hai la invatat.
Am citit o carte de psihologie care spunea ca toti oamenii au in ei un copil, un adult si un parinte iar noi trebuie sa invatam sa ii echilibram si ca fiecare parte are importanta ei in comportamentul nostru. Niciuna nu trebuie ignorata. Cand m-a sunat sora mea sa imi spuna la multi ani, mi-am amintit si eu de mine. De copilul din mine adica.
Asa ca la multi ani tuturor! Nu numai copiilor care sunt asa, evident, in forma fizica. Suntem cu toti niste copii, cel putin partial daca ne luam dupa carte. Aveti mare grija de copiii vostri pentru ca ei sunt aceia care ne mai permit sa fim buni cu cei din jur, sa speram si eventual sa iubim cu pasiunea si lipsa de egoism care descriu o iubire adevarata.
Cunostinte<Amici<Prieteni
03 Feb 2011 Un comentariu
in Nici dileme, nici super intamplari
Anca tot m-a intrebat de ce nu am mai scris pe blog. Nici nu stiu, sincer. Presupun ca am avut parte de niste schimbari destul de mari si m-am ocupat de ele. Postul acesta va fi despre….habar n-am despre ce. Am primit acum cateva minute un comment la un post si mi-am amintit de faptul ca ma simteam extraordinar de bine cand scriam aici, orice fel de post ar fi fost.. (uuu…rima). Buuuun…..deci….am terminat cu sesiunea. Inca astept rezultatul la ultimul examen (am emotii), dar sa speram ca totul va fi bine si ca nu voi fi nevoita sa ma duc la restanta in vara, ci doar la mariri. Nu stiu cum a fost pentru voi…dar pentru mine a fost destul de ok. Imi place stresul. Imi place sa fiu pe fuga sau sa am sentimentul ca nu am timp si ca trebuie neaparat sa fac acel ceva exact in momentul ala. Nu m-ar deranja daca 90% din viata mea ar fi in ritmul asta. Bineinteles, cu doze mai mici de 3 in 1 si tigari, pentru ca oricum am sa mor….dar de ce sa ajut si mai mult? Acum a venit vacanta si nici nu stiu cu ce sa imi ocup timpul. La seriale m-am uitat, carti fara substanta am citit ( alea sunt pur pentru divertisment si pentru vocabularul meu in engleza iar cartile serioase sunt acasa in biblioteca pentru ca nu imi place sa le citesc pe laptop)…bla bla. Vreau sa fac ceva productiv. Vreau sa nu mai stau degeaba si sa imi irosesc un timp pretios care trece extraordinar de repede. In pana mea, parca acum doua zile era sfarsitul lui Septembrie si eram incantata ca plec la facultate. Chestia asta cu semi-independenta (pentru ca DA, este semi, deoarece inca depind de banii parintilor) e cu dublu tais. Nu mai e mami care sa iti faca papa bun cand ti-e fomica. Nu mai e mami care sa faca majoritatea treburilor prin casa. Nu mai e mami care face cumparaturile si plateste facturile. A fost un soc. Cel putin partea cu banii m-a terminat. Un anumit buget cu care trebuie sa ma descurc saptamanal. Eu NU sunt o persoana economa. Sunt pofticioasa, imi place sa ies mult in oras, ma apuca tot felul de nebunii, vreau ba aia, ba cealalta (spoiled brat gen…bine nici chiar…si acasa aveam o limita). Sunt genul de persoana care daca se distreaza nu tine cont de bani. Nu bani? NU distractie. Nu imi place sa am o lista. Ma plang cam mult, da stiu. Tocmai de aceea am decis sa ma angajez de luna viitoare. Bun.
Acum pe partea mai sentimentala. In lunile pe care le-am petrecut aici…am realizat cam cat de mult ma pot baza pe mine. Ca sa nu mai zic de cealalta extrema….cat de putin ma pot baza pe alti oameni(chestia asta o stiam deja, dar a devenit si mai pronuntata). Aceleasi drame, aceleasi cacaturi. Macar vad alti copaci (cum ma plangeam in posturile anterioare). Copacii or fi diferiti dar oamenii sunt la fel. Bine, ok, recunosc: diferente culturale exista bla bla. Dar ma refer la esenta, la lucrurile care se petrec in jurul meu, la lucrurile care conteaza. Puii mei. Asta este. Am devenit si mai detasata de chestiile astea, pentru ca nu sunt lucruri care ma privesc sau ma afecteaza in mod direct. Si chiar daca m-ar privi sau m-ar afecta in mod direct, tot detasata as fi. Am realizat ca prieteniile chiar si de ani intregi se pot duce de rapa in doua-trei luni. Odata ce crestem, fiecare isi urmeaza propria cale. Incep sa apara prioritatile, preferintele specifice, o toleranta mai mica la chestiile care ne displac si pe care le-am fi acceptat cu cativa ani inainte doar ca sa facem o prietena/un prieten sa se simta ok. Principiul ‘Cine se aseamana se aduna’ este clar unul genial si complet adevarat. Pentru ca, desi ai avut multe chestii in comun cu o anumita persoana in trecut, asta nu inseamna ca trebuie sa aveti si acum, doar de dragul vremurilor bune si mult trecute. Astfel, fiecare isi gaseste alte persoane cu interese mult mai apropiate si mai updatate care sa iti satisfaca nevoile (indiferent care ar fi acelea -am fost un pic rea, stiu). Partea buna e ca am cunoscut cateva personaje destul de interesante, care incet, incet incep sa-mi fie dragi. Nu sustin ca as fi perfecta. Nu sustin ca nu mint. Nu sustin ca nu as fi un pic sarita de pe fix. Numai ca unele chestii sunt foarte importante pentru mine, cum ar fi loialitatea fata de o prietena, de exemplu. Nu am fost si niciodata nu am sa fiu genul de fata care accepta sa fie pe locul doi pentru cineva, genul de fata care sa se uite la prietena lui si sa ii zambeasca si sa stea de vorba cu ea fara ca ea sa aiba habar de ce se intampla. Pur si simplu nu vad rostul. Barbatii vin si pleaca, dar prietenii raman. Si inca o chestie importanta: diferenta dintre amica si prietena este una foarte mare. Oameni pe care ii pot numi prieteni…ii pot numara pe o mana. Amici…destui. Cunostinte…oho.
P.S: acesta a fost un post introductiv, pana ce revin la stadiul meu de observator sarcastic al rahaturilor din jurul meu.
Flori?
08 Feb 2010 8 comentarii
in Nici dileme, nici super intamplari
Melodia zilei: Din Grey’s 
‘Dana, am uitat sa iti spun. Vezi ca peste o saptamana ai bac.’ Cumnatul meu e foarte amuzant astazi. Intr-adevar, peste o saptamana am oralul la romana si mi-am luat ce trebuie sa invat si de acum incep. Nu am absolut niciun chef dupa o vacanta in care pur si simplu am stat si m-am relaxat. Am citit, m-am uitat la filme, am iesit in oras etc.
Am inceput semestrul bine. Ajung la si 3 minute in clasa. Absent. Stai la usa impreuna cu inca vreo patru colege care si ele au avut nesimtirea de a intarzia 3 minute luni dimineata la ora 8 dupa o saptamana de vacanta. Nici nu vreau sa abordez subiectul sau sa ma plang in legatura cu prostia umana momentan.
Care-i treaba cu titlul? Uite bine, stateam si incercam pe la 2 noaptea sa adorm si mos Ene nu mai venea. Asa ca am inceput sa ma gandesc la tot felul de chestii. M-am intors pe partea cealalta si am dat cu mana de ursuletul care il tin langa pat. Ridic capul si ma uit la el. Primul gand care mi-a venit a fost: ce bine ca nu am primit flori in schimb. Mie ca oricarei fete, imi place sa primesc flori, bineinteles. Dar, daca stau si ma gandesc mai bine, florile sunt oarecum deprimante. Adica, daca stai sa urmaresti o floare de la inceputul ei pana la sfarsit, nu poti sa nu vezi asemanarea izbitoare cu viata unui om. E ca si cum mi-as vedea viata in fast-forward(ma refer la stadiile de crestere si imbatranire). Sunt triste pentru ca se ofilesc, ca si noi de altfel. Sunt triste pentru ca le arunci cand nu mai sunt frumoase. Sunt triste pentru ca daca le pui intr-o carte, cand le atingi sunt asa fragile si ti-e mila sa pui mana pe ele. Uite de exemplu: tu ca fata la majorat ai primit multe flori si te-ai bucurat foarte mult cand le-ai vazut cate sunt de multe si frumoase. Uita-te in camera. Mai e vreo una? nu. Poate ai alte flori primite cu alta ocazie mult mai recenta. Amintiri noi, de la oameni noi vin peste celelalte. De asta mi se par triste florile, ca nu sunt capabile sa reziste ca amintire. Ca sa nu mai zic, poti lua in brate un buchet de flori proaspete dar odata ofilite, se fac praf. Asa ca am luat ursuletul in brate si l-am strans tare. Era pufos si fain. Ce bine ca nu am primit flori in schimb.
P.S: Azi m-am dus sa imi fac o radiografie la dinti. Ma asez pe scaun si ma intreaba aia. Sunteti insarcinata? eu eram: NU?!!
Creieri prajiti
31 Ian 2010 2 comentarii
in Nici dileme, nici super intamplari
Melodia zilei: Hold up, wait a minute, put a little love in it!
Cand am sa termin cu legislatia, am sa fac un foc de tabara din carti si o sa fac dansul ploii in jurul lui in timp ce rad malefic. Viziunea asta imi aduce un zambet pe buze dar apoi iar ma uit la cartea de pe pat si imi vine sa o rup. Grrrrrrrrrrrrr. Pana mea, e necesar dar sunt obosita psihic. De fapt asta cel mai probabil este si scuza lipsei mele de inspiratie. Subiecte ar fi, dar mie de obicei cand ma gandesc la o chestie, postul deja mi se contureaza in minte. Am subiect, continut canci. I kinda lost my mojo. But I’ll get it back…eventually(hope so). Pana ce imi revine mojo-ul(inspiratia divina), ma duc sa mai invat un pic(yee:-L).
Blocaj de inspiratie
29 Ian 2010 2 comentarii
in Dileme
Melodia zilei: Initial credeam ca e theme song-ul de la Californication dar m-am inselat:D
P.S: Nu mai pun melodii pentru downloadat. Mi-e lene
De fapt ar fi multe de zis, dar sunt lucruri mult prea personale. E un blog, nu un jurnal. Stiu sa fac diferenta. In mod normal ma leg de lucrurile cotidiene, chestiile care ma enerveaza sau mi se par stupide din jurul meu. Azi pur si simplu nu am fost atenta. Am fost in lumea mea. Cu playerul in urechi si cu gandurile departe. La ce? Asta ma priveste doar pe mine deci nu vreau sa aud intrebarea ‘La ce te gandesti?’ (cine cunoaste o sa rada sau macar o sa zambeasca). Una e sa filosofezi despre chestiile generale care ne privesc pe toti si alta e sa filosofezi la propriile sentimente si intamplari importante. Maine cred ca merg in Tequila, dar m-am plictisit de subiectul asta pentru ca tot timpul sunt aceleasi lucruri. Daca se intampla ceva iesit din comun, o sa aflati, desi e foarte putin probabil. De fapt, problema mea este plictiseala. Am atata energie si atatea vise, dar sunt pur si simplu tintuita locului in orasul asta mic si frumos dar in acelasi timp extrem de plictisitor pentru toate lucrurile pe care vreau sa le fac si mi le doresc. Nu zic ca sunt marea adepta ‘Big city life8->’ Nu. Dar ce vreau eu este varietate, sa vad alti oameni, alte localuri, alti copaci. Daca as avea destui bani acum m-as urca in primul tren pe care l-as prinde, numai sa plec in alta parte. M-am plictisit. M-am plictisit si de scris. La revedere.
In sfarsit am terminat
28 Ian 2010 6 comentarii
in Nici dileme, nici super intamplari
Melodia zilei:
Click to download Hockey-Learn to lose
Semestrul I incheiat. Sunt destul de mandra de realizarile mele: media 10 la purtare, desi am avut foarte multe emotii si media totala 9,83. Dupa sutele de scutiri pe care le-am luat, uite ca am avut doar 8 absente. Yee. Chestia aiurea e ca diriga chiar a scazut nota la purtare celor cu peste 9 absente. Naspa tare, frate. In anii trecuti nu era chiar asa. Au inceput sa fie din ce in ce mai stricti cu scoala si cu prezenta si din ce in ce mai prosti la capitolul predare si invatare a elevilor cate ceva. Ma rog, nu ma mai intereseaza. Inca un semestru si am terminat si rahatul asta de liceu. Deja ma vad in Bucuresti la bauta cu Ioana prin regie. De-abia astept.
Sunt rupta de oboseala dar parca tot as merge la un karaoke. Thou shall see. Am facut azi testul psihologic pentru dosarul de la scoala de soferi. Deci chestia aia cu butoanele si pedalele este complet tampita:)) Dar totusi, obosita, nemancata, sunt apta. Ma temeam sa nu ma declare aia nebuna pentru ca ma tot holbam la o molie care zbura pe acolo. Mi-a tras o privire ciudata dar apoi a vazut-o si ea deci nu mi-o imaginam eu.
Nu am prea multe de scris, sunt prea obosita si nici nu am chef. Nu ma apuc iar sa scriu dilemele mele existentiale pentru ca asta ar insemna sa scriu un post lung lung si mi-e asa leneee. Dupa ce am sa dorm 12 ore la noapte, maine am sa fiu fresh si cel mai probabil cu chef de filosofat. Mai intai sa ma trezesc. Avem probleme tehnice in ultima vreme. Dureri ingrijoratoare prezente la organele importante. Oscilez intre impresia mea ca sunt nemuritoare si ipohondra care isi imagineaza cancer si ciroza la fiecare durere micuta. O sa fac niste analize…mai incolo:D
Prea multa treaba
27 Ian 2010 Scrie un comentariu
in Nici dileme, nici super intamplari
Melodia zilei:
Click to download Wiley-Cash in my pocket
In primul rand azi nu am inspiratie(scoala iti poate cauza chestia asta) si in al doilea rand nu am timp sa scriu. Vine vacanta si poate odata cu ea o sa am si niste subiecte calumea de aberat.
Tupeul, frate cu nesimtirea si marlania
26 Ian 2010 5 comentarii
in Nici dileme, nici super intamplari
Click pentru a downloada Lilly Allen-Fuck you
Azi am sa scriu despre tupeu. Si nu ma refer la tupeul pozitiv care este confundat cu curajul. Nu. O sa ma refer la tupeul negativ. Tupeul negativ este frate cu nesimtirea si cu marlania. Unii oameni pur si simplu nu au nici macar bunul simt de a-si cere iertare cand au facut ceva. Nu chestii gen am dat peste tine intr-o multime si te-am impins un pic mai incolo ca nah e imbulzeala, ci chestii grave care lasa urme pentru toata viata cel mai probabil. Ca apoi, sa mai ai si tupeul sa vorbesti ca si cum nu ai fi facut nimic. Si cand te intreaba persoana: nu iti este rusine? Sa mai si intrebi: pentru ce? Nu pot pricepe cum pot fi unii oameni asa. Pe bune. Macar daca ai gresit, taci dracului din gura si inghite in sec fara sa mai comentezi aiurea. Parerea deja e formata, ca doar ai facut anumite chestii persoanei, dar prin comportamentul asta nu faci decat sa o confirmi si chiar sa o inrautatesti. Nu stiu de ce unii oameni traiesc cu impresia ca ceea ce zic si ceea ce fac nu o sa aiba consecinte. Ba chiar au. Unele vorbe lasa niste rani adanci care nu o sa se vindece prea curand si cand o sa iti revii din nervi si o sa fii tot pasnic si comunicativ, o sa te trezesti ca persoana respectiva nu o sa mai vrea sa vorbeasca cu tine, apai sa mai aiba vreo treaba cu tine. Numai tu ai de pierdut prin atitudinea asta de rahat si prin senzatia ca esti invincibil si toate problemele o sa se rezolve de la sine. Oamenii iarta dar nu uita. Trebuie sa fii un mare prost sau naiv ca sa uiti. In momentul in care ai gresit unei persoane sa nu te astepti la laude si flori. Bineinteles ca persoana isi schimba modul de a vorbi si de a actiona, pentru ca este in defensiva. Dar nuuu. Eu nu am facut nimic. Pentru ce te porti asa cu mine? Pentru ce vorbesti asa cu mine? Cum poti pune intrebarile astea? Este la mintea cocosului. Primesti ceea ce meriti. Si in momentul in care ai atitudinea asta, omori orice urma sau dorinta de amicitie pe care o poate avea persoana. O sa te trezesti singur si o sa te intrebi: de ce?eu nu am facut nimic.
PENTRU CA POT!
25 Ian 2010 7 comentarii
in Nici dileme, nici super intamplari
Melodia zilei: Melodia perfecta pe care sa te imbraci dimineata
Click pentru a downloada ACDC-Highway to hell
O chestie pe care chiar nu o pot pricepe: invidia intre colegi cand vine vorba de medii. Adica, cutare are media 10 la mate si eu am 9. DE CE??!! De ce e viata atat de nedreapta??? hai sa comentez la prof, ca nu e drept, adica cum, ala merge prin baruri si fumeaza si cine stie ce chestii face*isi face cruce si saruta mataniile* si eu vin la scoala si fac temele si invat si am 9*isi taie venele* Baaaaaaaaaaai! Ce e in neregula cu voi? Pe bune acum. Ce mama dracului va pasa? Oricum aveti niste super medii. Dar nu. Ala a chiulit de la test, apoi l-a ascultat la tabla si a luat 10. Eu am stat la test si am luat nota mica. NU E DREPT. Dragi colegi, sa va explic cam cum sta treaba. Asa cum eu si alti nelegiuiti chiulitori cu super medii putem pleca cu o durere in fund inima de la scoala, pentru ca da, chiar ne doare foarte tare ca plecam, asa puteti pleca si voi. Daca eu ma cred capabila sa lipsesc tot semestrul ca apoi sa vin in ultimile 3 saptamani si sa rup stilul, asta e treaba mea. Puteti si voi sa faceti la fel de bine. Dar nu, stati la scoala, si cand vin persoanele de la cafea cu proiectul in mana pe care iau 10 va bagati unghia in gat. De ce? Degeaba. Azi mi-a zis Anca ca nu as merita media 10 la filosofie pentru ca am multe absente la ora respectivei profesoare. Si i-am raspuns: Anca, daca profa stie ce conteaza, o sa am media 10. De ce? Pentru ca eu cand vin, sunt atenta si raspund. Care e diferenta dintre un elev care vine la toate orele si sta ca o leguma la soare si dintre un elev care vine rar, dar cand vine se vede ca e acolo nu numai cu trupul? Una de la cer la pamant. Nu conteaza de cate ori ai lipsit. Atat timp cat esti cu materia la zi si ai ceva in cap, ca sa nu mai zic ca esti capabil oricand sa comentezi si sa dezbati probleme filosofice, nu cred ca ar trebui sa pui un mare accent pe lipsit. Sa luam un elev-leguma si eu. Un text. Comentati copii. Sa vedem atunci daca mi-a fost bine la cafea si lui in clasa. Sa vedem daca merit medie mare sau nu. Bring it on. Nu e vorba de cat tocesti. E vorba de capacitatile tale. Mai pe romaneste, DACA TE DUCE CAPUL.
Putem face un experiment semestrul viitor, va promit sa fiu o invatatoare foarte buna. Cui nu-i convine viata scolara actuala, este binevenit sa vina cu mine. Il invat sa joace darts, poker, remi, sa fumeze tigari, sa bea cafea tot ce fac eu cand chiulesc. O sa chiulim in acelasi timp si o sa facem aceleasi chestii. Apoi o sa mergem la scoala in acelasi timp si o sa avem o gramada de note de luat si chestii de recuperat. Care se crede in stare, I welcome you to the dark side. Sa vedem daca sunteti in stare. Am chiulit, m-am distrat, am ras, am baut sucuri, cafele, alcool. Am fumat multe pachete de tigari s.a.m.d Si chestia care va mananca cel mai tare, o sa am o super medie. De ce? PENTRU CA POT!
LATER EDIT: Tocmai am primit un comment foarte dragalas. Daca ai fi in clasa cu mine drag comentator ai vedea urmatoarele:
Dana nu a dus in toata viata ei de liceu o floare la scoala
Dana nu s-a dus cu pungi de cafea
Mama Danei a venit la scoala numai la sedinte si ATAT
Dana nu pupa in cur profii si nu se milogeste de ei spre deosebire de altii.
Asa ca poti sa ma pupi direct in poponet, ca tu esti ala care o face, frustratule.
****Tin sa precizez ca nu ma iau de nimeni in special sau vreau sa fac valva prin clasa. Desi o sa aveti ce manca ceva vreme….pacat ca vine vacanta, nu? Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar este penibila competitia asta imaginara, pentru ca premiile oricum le iau oamenii care chiar au invatat:)) Am scris si in posturile anterioare ca nu am pretentie la asa ceva, ar fi chiar culmea nesimtirii:))
Mi-a inghetat nasul. La propriu
24 Ian 2010 7 comentarii
in Nici dileme, nici super intamplari
Melodia zilei:
Click pentru a downloada Michael Bolton-How can we be lovers
Nu imi vine sa cred cat este de frig. NU IMI VINE SA CRED. Sunt intr-un cosmar din care sper sa ma trezesc cat mai repede. Am realizat ca sunt destul de friguroasa. Si pe frigul asta, AI JESUS GRANDE! nu mai suport, vreau caldura, vreau soare, VREAU CULORI. Cica de miercuri se incalzeste. Dumnezeu cu mila. Dar inainte de schimbarea de temperatura, am sa ma duc la schi. Nu am mai schiat de vreo doi ani si mi-e extrem de dor. Este una din cele mai misto senzatii. Ca sa nu mai zic ca e ca si mersul pe bicicleta, nu il uiti niciodata. Mi-am luat echipamentul de la taicamiu si cel mai probabil maine sau poimaine ma duc pe partie cu el. Sunt nerabdatoare. Promit sa nu imi rup picioarele deci nu am sa fiu kamikaze, am sa fac slalom elegant si lejer, desi am asa o pornire de a-mi da drumul din varful partiei si sa prind viteza si sa zbor pur si simplu. Dar. DAR. Draga noastra partie nu este prea grozava. Ma refer la faptul ca nu este nivelata calumea. Adica, asta vara erau ditamai santurile de pamant, a nins si s-au acoperit si cam atat. Au dat ei cu ce au dat dar nu au fost foarte meticulosi, asa cum ar trebui daca nu vor ca schiorii sa-si rupa gatul sau schiurile. Nu conteaza, cu atentie sporita si cu mersul in plug(desi urasc sa merg asa cu schiurile) am sa dovedesc partia. Si sa nu uitam de FRIG. O sa fiu cu tona de haine sub combinezon, trei perechi de soseste sub clapari, caciula groaza, manusi si da-i:D Eu totusi astept vara. Imi convin rolele la fel de bine ca si schiurile, NUMAI SA FIE CALD!
