Gnochi-ul vietii
13 Apr 2011 2 comentarii
in Peripetii
Gnochi italian
Ingrediente:
- 60 gr parmezan ras
- 125 gr unt
- 0,500 ml lapte
- 250 gr faina
- 6 oua
- sare dupa gust
- piper dupa gust
Mod de preparare:
Se pun intr-o cratita parmezanul ras, untul, sarea, piperul, laptele si se amesteca totul pe foc pana dau in fiert. Se adauga faina turnata in ploaie si se amesteca pana se desfac toate cocoloasele. Se ia vasul de pe foc si cand compozitia s-a racit pe jumatate, se amesteca cu ouale batand bine. Din acest aluat se formeaza bulgarasi mici care se pun in apa clocotita si cand se ridica deasupra se scot, se trec prin unt topit si se presara cu parmezan.
Concluzie:
DE CE NAIBA NU AM FACUT TORTILLA?!
Vine ora pranzului si Danei ii este foame. Uitandu-se prin folder-ul ei cu retete(da, am un folder cu retete structurat pe categorii chiar), a dat peste aceasta. Cu o zi inainte, fusese la cumparaturi in Carrefour, unde din nou a suferit un aproape-atac de cord cand a trebuit sa plateasca la casa produsele din cos. Deci, are toate ingredientele. Desi ii mai facuse cu ochiul o reteta de Tortilla, a decis ca Gnochi este ceea ce pofteste inimioara ei astazi. I s-au parut un pic cam mari cantitatile, asa ca le-a injumatatit. Pune laptele, parmezanul (:(() si untul in tigaie. Adauga sarea si piperul iar totul arata si miroase bine. Da in clocot, pune faina. Hmmmm….I se parea ca e un pic cam gros amestecul asa ca a mai pus lapte. Ok. Se raceste pe jumatate (de fapt…cum puii mei masori daca s-a racit pe un sfert sau jumatate?pff…ma rog) asa ca adauga ouale si bate. Si bate. Si bate. Si bate. Hmmmm….I se pare ca e un pic cam subtire amestecul. Eh…asta este. Tranteste galustele super lipicioase(cu greu) in oala ei imensa(pe care a mai scos-o o singura data din dulap de cand e in Bucuresti) si asteapta. Bineinteles in acest proces, aluatul a ajuns si pe aragaz si pe jos si pe fata si pe maini si PESTE TOT. Scoate chestiile cu greu deoarece erau prea moi si se desfaceau si le pune intr-un castron. Cand se uita mai bine, nu a putut sa nu remarce asemanarea dintre gnochi-ul ei si o mamaliga foarte slab fiarta. A trecut peste aceasta revelatie, continuand pasii. Intr-o farfurie a topit unt si in cealalta a pus parmezan. Mamaliga Gnochi-ul, in loc sa aiba forma unor pateuri simpatice, era ca o masa gelatinoasa ciudata. Ok…cu greu a reusit sa o rastoarne peste unt si apoi in parmezan. Venise timpul sa guste. S-a pus in pat si a dat drumul la un episod din The O.C pe care sa il vizioneze in timp ce se delecteaza cu specialitatea ei italiana. Ia o gura. Hmmm….textura…hmmm…gustul. Mai ia o gura….hmmmm. Se ridica din pat nervoasa injurand. Era una din cele mai scarboase chestii pe care le gustase. In bucatarie, inconjurata de mizeria facuta cu aluatul magic si muntele de vase pe care trebuia sa le spele, Dana se gandea la o solutie. Era clar ca mamaliga gnochi-ul nu era copt calumea. Incercase deja sa il fiarba. Ce-ar fi daca l-ar praji? In pesmet? Rezultatul a fost aceeasi masa gelatinoasa dubioasa si scarboasa, numai ca acum era si uleioasa si plina de pesmet. Cu parere de rau dupa parmezanul ei, Dana a oftat, s-a uitat la mamaliga gnochi-ul aburind/a, a luptat cu senzatia de greata ce a coplesit-o si s-a apucat sa spele vasele infranta.
Este prima oara cand am parte de un fiasco total in bucatarie. De fapt, mint. In clasa a 5-a am incercat sa fac niste clatite si le-am ars pe toate. Macar atunci aveam o scuza. Am curatat tot si mi-a trecut si foamea. De fapt chiar mi s-a facut rau de la putinul pe care l-am gustat. Ma rog, am sters reteta pentru ca nu mai vreau sa aud cuvantul ‘gnochi’ in viata mea. VARZA TOTALA.
In alta ordine de idei, trebuie sa spun ca mi se intampla ceva ciudat. Imi este dor de acasa. O sa se rezolve in curand pentru ca de maine intr-o saptamana fiica risipitoare se intoarce in sanul familiei. Or sa ma indoape, or sa ma pupe, or sa ma streseze, dar ii iubesc si mi-e dor de ei. Ciudat. Total necaracteristic mie.
